Fără telefon de 7 zile

Fără telefon de 7 zile…

Marți, 03.11.2020, h17:35 București

“Vesti bune: mi-a crăpat telefonul definitiv, așa că, nu mă suna! :))
În următoarele 2-3 zile , ne auzim aici 😃
Seară bună!
Update: h 22:20 sunt tot fără telefon…”
Asta a fost primul meu anunț pe #Facebook la 2 ore după ce mi-a căzut telefonul  din buzunar, pe parchet. De la o înălțime de 40 cm… Am uitat să-ți spun , stăteam pe scaun.
Șoc și groază, logic nu? Deși mereu spun că tehnologia își bate joc de mine și cred cu tărie asta, acum, m-am văzut dintr-o dată total a-tehnică.
Primul gând s-a dus direct la părinți, dacă mă sună, dacă se întâmplă ceva cu ei, Doamne ferește (și nu din cauza lui #covid sau că ar fi bătrâni, așa, pur si simplu), sau dacă încearcă să dea de mine si nu reușesc? Nu au de la cine să afle că sunt fără telefon.
Am plecat repede pe jos spre casă. Hotărâsem luni să reîncep să mai fac mișcare.
Da, ai dreptate, nu mi-am ales ziua cea mai buna pentru asta. Deschid laptop-ul, trimit 3 mesaje rapide fratelui meu. Gata, răsuflu ușurată!
Miercuri, 04.11.2020, h 9:29, București
“15 ore fără telefon.
Îl aud cum vibrează pe masă.
Mă sună cineva.
Poate fi oricine!
Ecranul totuși se încăpățânează să licărească în verde, pe alocuri în albastru și mult, mult, muuult negru pe sub sticla crăpată.
Îmi place să cred că m-a sunat Moșu’ sau poate Iepurașul de Paști să-mi spună că totul va fi bine 😁
Să aveți o zi minunată dragilor!”
Deja eram pe val, am realizat că o să mai am totuși acces la #whatsapp de pe laptop, atâta timp cât telefonul era conectat la aceeași rețea wifi cu laptopul.
În dorința mea eternă de mișcare (mă apucă de 2-3 ori pe an, cam așa) am plecat spre garaj sa-mi iau bicicleta. Aflasem deja de un service de pe Ștefan cel Mare și acolo e groaznic cu parcarea. Steluța – Logica: 1-0. La jumătatea drumului spre garaj, mă uit in jos și văd așa, o perdea dantelată de apă. Uau ce mișto!
Secunda 2: e ud și rece pe mine peste tot. Un dudui cu un Logan alb a găsit singura băltoacă cu apă din Floreasca, pe o rază de 2 km.
Esti bine Steluțo, îmi spun. Cumva și-a  dat seama că mai devreme te-ai spălat pe cap și nu te-ai clătit bine. Fără clăbuci acuma, gata, ia uite ce frumos și ce soare luminos e afară! Ce puteam să-mi spun , mă simțeam ca dracu’ cred, dar eu sunt veșnic optimistă. Am ajuns la garaj, am luat bicicleta. Aveam pe mine, și nu exagerez așa: maieu, bluza, hanorac, geaca și vesta peste geacă… A reușit cumva vântul să intre prin toate… Ajung la service: 1400 lei! Da, ai citit bine, 14.000.000 de lei vechi costa sa-mi schimb display-ul…
Ok , hai sa rezolvam cu bicicleta… Ajung acasă, rabatez bancheta, îndes bicicleta în mașină, plec în Voluntari. La văr’miu la poartă, oare cine bate? E Steluța vere… Dar deschide-odată, nu am telefon, tu n-ai sonerie…
Nu m-a auzit nimeni… Logic Ș))
Până la urma, am mers la unchiu”: nici la el  nu răspundea nimeni, dar era poarta deschisă acolo si am putut abandona bicicleta aia nenorocită care nu mai ieșea din mașină și m-a lovit și cu volanul, pardon, ghidonul în burtă și peste mâini și picioare. Aveam sa aflu peste câteva zile de la mama, că Nea Mitică se baricada de 3 zile în curte, că a intrat  domne cineva la el în curte… în fine, ți-ai dat seama… Pățești :)))
Gata am rezolvat cu bicicleta, acum hai să-mi iau un telefon. Trebuie să recunosc că am și bocit puțin în ziua aia. Lacrimi de crocozaur mai nene și eu nu puteam să sun pe nimeni să mă plâng în legătură cu asta! (Ai scăpat Flo :)))
 fără telefonJoi, 05.11.2020, h 14:41, București

“2 zile fără telefon.

E ok, nici whatsapp web nu mai merge acum.
Cum e viața în era digitală când ești total deconectat?
Ți-aș arăta, dar n-am cu ce :)))
Adică am, dar e ceva, așa, cum să-ți spun, mai vintage…
Cu butoane și agenda goală.
Stai așa ca ar mai fi ceva: am apel în așteptare și jocul ala, Snake…
PS ne mai auzim/citim din când în când aici, laptop-ul încă mai merge 😁” -Facebook
Deja simțeam cum intru in depresie, pe mine nu mă caută nimeni? Chiar așa, sunt fiica ploii?
Uitasem ca am postat în draci pe facebook că n-am telefon și am realizat asta când mi-a scris un prieten: Auzi Steluțo și dacă vreau să dau de tine, cum fac?”
Vă zic eu, în clipa aia am simțit că Moș Crăciun și Iepurașul de Paști există.
Nu mai căram laptopul după mine pentru urgențe și verificam doar 1 dată pe zi facebook să vad daca am mesaje noi…
Duminică, 08.11.2020, București, Corbeanca, Chitila și aproape Ploiești
Postez mesajul de rigoare de Sf. Mihail și Gavril pe sociale și gata, am felicitat pe toată lumea. Plec spre mall Băneasa.
Nu, îți spun din start că greșești!
Nu plecasem la vânătoare de stiletto. Deși de 1 săptămână sunt pe diva mode, adică, mă uit foarte mult pe Diva Universal la TV, mulțumesc Luminița apropo (este vechiul Hallmark cred). Cei care mă cunosc, știu deja că sunt mai degrabă fan magazin de bricolaje:  adică trafaleți, frânghii, cuie, ciocane, etc Mi-ar trebui și o bormașină acum că stau și mă gândesc bine …
Opresc la un Peco să alimentez. Da la Peco, așa sunt toate benzinăriile pentru mine, ca pe vechi. Aflu ca n-am rovignetă (cine știe de când, nici nu mai contează).
Greu e mai nene fără telefon… Adică, m-am descurcat eu din amintiri și până la HornBach în Corbeanca, dar să găsesc Leroy Merlin în Militari a fost mai greu. Nu l-am găsit, dar aflat cu ocazia asta că Chitila este un oraș din Ilfov, nu un cartier al Bucureștiului cum credeam eu. Ce-i drept, până să mă rătăcesc și fără Waze, nu mi-a trebuit informația asta. Și fără Shazam a fost nasol.
Ce am învățat din toata povestea asta? 
Am învățat că mă pot bucura de o melodie și fără speranța de a o reasculta niciodată și atât.
Am învățat sa mă rog din nou. M-am rugat să găsesc drumul spre casă. După 2 ore de rătăcire prin localitățile din afara capitalei nu mi-a mai trebuit nici un Leroy… Nu mă întreba.
Am fost în schimb ieri la unul pe care-l știam că e sigur lângă Sun Plaza. N-am găsit ce căutam bineînțeles.
Între timp m-am relaxat. 🙂
Nu mai stau atât de mult pe rețelele sociale (nu am cum oricum).
Sunt mai atentă când merg pe stradă.
Apropiații… Ei bine, știu și mai bine cine sunt. Nu m-a sunat nici până acum cine speram/credeam sau îmi doream și până și asta e ok.
Nu mai primesc nici o reclamă sau vreo știre cu sau despre #covid, ceea ce e și mai bine… Să scriu un mesaj text este o întreagă aventură, dar cumva degetele mele și-au amintit cum se face, deși simt că mă trec fieri reci de câte ori mă gândesc să trimit un sms.
Sunt mult mai puțin stresată.
Cântarul meu azi mi-a arătat că am cu 4-5 kg in plus  dar nu-mi mai pasă. Arăt trăsnet orice greutate aș avea: mi-am luat cei mai mișto colanți modelatori din Promenada (mulțumesc pentru tips Irina).
În altă ordine de idei, azi chiar am vrut să gătesc dar n-am mai avut stare și am sfârșit prin a mânca pâine cu ceapa și brânză din aia puturoasa de oaie.
A fost cea mai buna cină din ultima vreme. De ce? pentru ca azi am scris din nou!
Seară bună #SteluteleMele
Comentarii