Și demonii au îngerii lor

Si demonii au ingerii lor!

Azi nu este despre machiaj, sau despre ingrijire, azi este despre frumusețea altfel. Am tot stat si m-am gândit cum sa scriu acest articol. Cum să-i mulțumești unui om pentru faptul ca e om? Ca este empatic? Ca nu își face doar meseria? Ca este atent la omul din fata lui?

Nimic nu a fost mai îngrozitor pentru mine decât conștientizarea faptului ca mi-aș putea pierde un părinte. Nimic din cei 37 ani nu m-au pregătit pentru asta si nu cred ca voi putea fi pregătită vreodată.

Duminica, ora 19.

Totul a început cu o noapte in urgenta la Constanța, o ridicare din umeri 🤷‍♂️ urmata de un mergeți acasa, pacientul este stabil si continuați investigațiile in ambulatoriu. Mare ajutor. Si cine raspunde daca i se face iar rau? Nimeni bineînțeles.

Luni la prima ora am plecat la București. Au urmat multe zile de investigații, neliniști, așteptări, speranțe si nici un raspuns la întrebările noastre.

Cine ne învață curajul?

Cum sa încurajezi un părinte cu fobie de ace, doctori si spitale?

Răspunsul l-am gasit într-o strângere de mână,  un zâmbet sincer și o încurajare, blândețe si răbdare.

Toate acestea au avut loc înaintea oricarui consult. “O sa fie bine domnul Ciciu!”

Astazi este vorba despre Dr. Cristea Floricel Vasile, medic primar,  neurologie, Spitalul Monza.

Am primit un nou set de analize, atentie, răbdare, dar mai ales curaj si încredere.

Desi eram doar la jumatatea drumului cu investigațiile, am plecat si eu si tata cu zambetul pe buze din cabinet, un mers mai sprinten, curaj si un set de forțe nou.

Si raspunsul la analize l-am așteptat si primit altfel in toate aceste zile. Blândețe, un zambet, rabdare, empatie, pot face o diferență majoră uneori. Pentru noi au fost esentiale.

Comentarii