El e căsatorit. Eu am scris un articol despre femei care nu nu se mai lasă păcălite de iluzii.
Ce a urmat, m-a surprins.
Dupa publicarea articolului, am primit foarte multe reacții. Multe au venit din partea femeilor. Unele de susținere, altele de ironie sau răutate pură. Dar una…una m-a pus pe gânduri.
A fost de la un bărbat căsătorit.
M-am hotărât sa public un follow up, în care să redau în câteva rânduri, o discuție de aproape 4 ore pe whatsapp. N-a fost flirt. N-a fost revoltă.
A fost un dialog sincer între două realități paralele și m-am gândit că merită împărtășit.
Ca sa-i nu-i divulg identitatea, o sa-i spun în cele ce urmează: Ștefan!
Ștefan: Chiar așa?
Eu: Ce anume?
Ș: Articolul scris de tine. Așa au ajuns bărbații? 90% prostii și 10% gel de păr?
E: Nu e așa. E mai rău!
Ș: În halul asta? Mai aud discuții de la prieteni singuri că nu se leagă nimic cu nimeni. E o situație din ambele direcții cred. Toți vor prea multe iluzii… nimeni nu mai acceptă jumătăți de măsură.
E: Nu. Toți prezintă o variantă a lor, dar nu cea reală. Jumătăți? Când un bărbat oferă jumătate, de ce am oferi noi întregul?
Ș: Pai poate nu are posibilitatea de mai mult de jumătate. Poate nu-l ajuta fizicul, poate nu are un super job, poate are niște probleme etc
În trecut exista o speranță și la bază femeile voiau să fie salvatoare și reușeau.
Asta cu femeia salvatoare, îmi da cu rest sincer, nu era asta rolul bărbatului? Sau mi se pare doar mie că s-au transformat in aceste păsărici plangăcioase.?
E: Ce zici de varianta în care e căsătorit, dar totuși îmi spune: „mi-e poftă de tine”? Aia e „jumătatea” pe care ar trebui s-o accept?
Ș: Haha sincer daca îți place enorm de el și alta variantă mai buna nu ai, da, accepta:)) daca îți face plăcere, de ce nu?
Daca as fi putut sa sar prin telefon si sa-i fracturez doua degete de la mână, ar fi fost in ghips până la umar. Dar nu sunt o femeie violentă și am ales să răspund elegant.
E: Variante sunt. Doar că ele vin cu promisiuni de doi bani și timpul pierdut al altora.
Am început să-i descriu câteva:
– Drăguț, dar n-are chef de relații.
– Însurat, dar „se simte atras de mine”.
– Gentleman, dar mi-a cerut bani.
– Sugar daddies.
Ș: Damn… ce de opțiuni!
E: Și totuși aleg liniștea.
Pe parcursul conversației, Ștefan mi-a vorbit despre relații ca despre obligații. Despre sex ca despre garanție. Despre femei ca despre ființe care trebuie să „înțeleagă”.
Și tot el a recunoscut: nu mi am dorit relații cam niciodată, dar mereu am fost într-una. Pentru că mă forțau… și apoi, apoi le înșelam.
Mi s-a tăiat respirația când am auzit cu câtă lejeritate normalizează situația asta. Dar toți suntem mai sinceri, mai curajoși, când vorbim din spatele ecranului.
E: Ai fost forțat? Legat în lanțuri?
Ș: Haha nu, dar nu prea am avut în general nevoie de un suport moral, mai degrabă de o chimie sexuala care se stingea la maxim 1 an după „relație”
E: Bărbații, sunteți diferiți! Și acum, însurat, ești bine? Fac un studiu de piață :))))
Ș: Cine a fost mereu vreodată bine, însurat?:))
E: N-am auzit unul să nu se plângă. O sa scriu un articol cu varianta ta, să știi.
……..
Ș: Mă uit de niște ani, și chiar discut cu soția, ne spunem ca ar fi fost groaznic să fim acum singuri. Eu de exemplu în trecut eram obișnuit sa ies si sa mi aleg ce vreau, cred că acum aș cerși atenția și timpul unei femei. Nu le mai văd dispuse să încerce, să cunoască, sunt un pic panicate, au sală, au balet, au seara cu prietenii, nu mai fac excepții pentru nimeni.
E: Te contrazic! Uite, de atâta timp sunt singură. Sunt, pentru că-mi permit. Nu depind financiar de nimeni
Ș: Da, dar am venit pe planeta asta sa iubim, să râdem, sa ne bucuram in preajma altor oameni
E Destul! Nu-ți imagina ca nu ieșim din casa sau ca nu socializăm
Ș: Toți bărbații au un viciu… eu încerc sa renunț la toate:)) și mie îmi fug ochii, dar soția e ok:)) … Eu ce cred e urmatorul lucru: bărbații nu prea s-au schimbat deloc… au rămas majoritatea cam la fel, nu oferă prea multe dar au așteptări:)) În trecut acum o generație erau regi… Acum si mai multe generații erau Dumnezei. Acum in prezent au ajuns cerșetori majoritatea, libidinoși, pentru că femeile nu mai acceptă un bărbat cu probleme. Nu mai acceptă să fie înșelate, să fie ignorate, sa fie sărace lângă el. Problema e alta, s-au trezit mult prea multe femei cu pretenții, iar oferta este extrem de mica.
Iar bărbatul care bifează multe, ori sta pe bara și își alege din atâtea femei ori își face o familie și e prins în ea. Așa că din păcate rămân ceilalți 80-90% din bărbații singuri care și o ard pe jocuri pe calculator, iarbă, băutură, păcănele etc
E: Să rămână acolo unde sunt! Nu avem nevoie de așa ceva! De ce să acceptăm mizerii? Doar ca să fim într-o relație? Nu mulțumim!
Eu prefer să stau cu un pahar de rom și o carte bună, decât să fiu umilită. Și încă ceva: bărbații ar trebui sa nu mai fie așa păsărici plângăcioase și să se adapteze. Gen: MAN UP! Femeile devin independente pentru că nu au de ales, nu pentru că își doresc. Nu sunt pretenții, e realitatea! Nu vor lucruri exagerate, vor ceva firesc, frumos. Ține bine de ea dacă ai o femeie ok. Crede-mă. Iar la cat a crescut rata divorțurilor în ultimii ani, nu-mi fac nici o grijă :))))
……….
Ș: Mă gândeam la siguranța de care ziceai
E: Nu mă refeream la siguranța financiară, Ci la cea emoțională
Ș: Dacă nu ar fi fost anumite beneficii de la munca, pentru familie, nu m as fi căsătorit..
E: leșin :))) Cel mai bun motiv! :)))) Ce s-a întâmplat cu dragostea?
Ș: asta e adevărul meu:)) vin dintr-o familie toxică! Crede-mă, ultimul lucru era căsătoria cu acte:))
E. Te cred. Când vii dintr-un mediu toxic, e greu să mai accepți ca lucrurile pot fi și altfel. Ai mei sunt împreună de 44 ani și încă se țin de mână. Când ai așa exemple în familie nu crezi doar în moș Crăciun, mai crezi și în iepurașul de Paște, Zâna măseluță si alți unicorni
Ș: Exact! Ce frumos, așa si ai soției. E frumos să crezi.
E: Daca poti.
Ș: Da:)
Această discuție nu m-a supărat. M-a luminat. Pentru că da, femeile nu mai iubesc cu ochii închiși.
Nu mai confundă atenția cu afecțiunea.
Nu mai risipesc timp pe jumătăți de prezență.
Iar bărbații încep, încet-încet, să-și dea seama…