Pe 7 mai s-au împlinit 39 de ani de la finala de la Sevilla.
Fotografia pe care o publicăm azi surprinde un moment rar: secvența în care Emerich Ienei decidea executanții loviturilor de departajare. Un moment de cumpănă, cu nervi, presiune, curaj — și o decizie care avea să intre în istorie.
Curajul lui Lăcătuș și teama lui Puiu
În imagine, antrenorul Emerich Ienei și Tudorel Stoica (căpitanul suspendat, trecut oficial ca antrenor secund pentru a fi lângă echipă) discută cu Lăcătuș, Balint, Bölöni și ceilalți jucători.
Primele două alegeri au fost simple: Majearu și Bölöni — considerați printre cei mai buni executanți.
Paradoxal, tocmai ei au ratat!
După ce a anunțat acești doi jucători, Ienei a făcut o pauză și a tras adânc aer în piept. Lăcătuș a sesizat ezitarea și a intervenit, cu tupeul care-l definea:
„Hai, nea Imi, că bat eu cu Balint și te facem campion!”
Și nebunia celor doi a funcționat. Au marcat amândoi.
Lista era aproape completă. Mai lipsea al cincilea executant.
La acel moment, nimeni nu bănuia ce avea să reușească Duckadam. Ienei s-a uitat spre Anghel Iordănescu, secundul său, care fusese introdus surprinzător pe final.
Puiu, care deja își scosese ghetele, s-a scuzat:
„Nu bat, nea Imi… mi-e teamă să nu ratez. Sunt obosit. Mă pregătesc să devin antrenor, să antrenez Steaua. Cum o să le pot vorbi jucătorilor mei dacă ratez acum?”
Bölöni își amintește cu un zâmbet ironic:
„A fost o scuză ieftină. Toți eram obosiți…”
Doar că… miracolul Duckadam a schimbat totul. A apărat patru penaltyuri consecutive, iar la momentul în care ar fi trebuit executată a cincea lovitură, Cupa Campionilor era deja în brațele Stelei.
📲 Urmărește-l pe Radu Oprișan și poveștile lui altfel și pe TikTok.
📝 Pentru Asterya, Radu Oprișan a mai scris și:
Sursa foto: arhiva Steaua.