Știți cum e faza aia cu schimbările “starting with the girl in the mirror”? Ei bine, eu am decis să schimb niște lucruri începând cu primăvara asta:
⭐ să mă stresez mai puțin (exceptând cazurile când stresul e bun.
⭐ să mă bucur zi de zi de lucrurile frumoase care mi se întâmplă și oamenii frumoși care mă înconjoară
⭐ să fac în fiecare zi ceva mic, dar bun pentru mine și sa mă răsfăț mai des
⭐ să nu mai judec și să înțeleg că oamenii sunt uneori dificili pentru că poate au probleme despre care nu știe nimeni
⭐ să iau lucrurile așa cum vin și să-mi adun energia pozitivă și motivele să zâmbesc
Schimbarea se simte, vine din lucrurile mici și DA, se vede începând cu fata din oglindă.
Despre asumare ne vorbește astăzi Mihaela Dram, partener Esenzza Publicis, pentru mine o sursă continuă de inspirație, suport, încredere, ce mai, prietena mea, #superfemeie:
Tu ți-ai putea asuma nemurirea?
Tinerețe fără bătrânețe și viată fără de moarte.
Despre “sunt frumoasă grav…dar mă tratez!” O nouă viziune, pe bune, despre implantul mamar😍
Eu îmi mai încep zilele mele bune la prietena mea autoarea brandului de lifestyle Asterya. Stă lângă clinică, “buna dimi!”, mai bem o cafea, mă face frumoasa, mai facem un duș :)), ascultăm muzică, îmi face poze continuu. Vezi tu, Stela Ciciu, chiar și asta se poate asuma într-o zi.
Ce-ai tu, prietene, cu mine, dacă e mișto tipa? Glumesc, zice ea că oricum pe mine nu m-ar crede nimeni la faza asta. Adică se știe că mă fascinează categoria grea, stilul “smuls”. Oooo…luptă-i viața! Colegu’ care e celebru pentru asta… poezia era clara: “O luptă-i viața, deci te luptă cu dragoste de ea, cu dor!”
…Si vorbeam cu ea că a venit o doamna din media și zicea că prietena noastră Adina Halas Hugeanu și-a pus implant mamar. “Pe bune?!?” Zic eu, stupefiată. Și întreba dacă s-o expune public. Zice: “ce…tu ai zis când ti-ai pus în buze”?!? “Prietena, nu, încă nu!” Și zic: da’ eu nu sunt relevantă decât pentru vreo 2 băieți pe fb, îmi citesc poeziile “din obligație”. Cât despre expunere, daca aș arăta ca eaaaa, aș fi pe toate posturile!
Eteee, mă expun și eu din solidaritate, alb negru și color. Nu mi-a plăcut niciodată atitudinea “virginală”, mai ales la 40+. Când am să fac injectare, am să spun prima. Unde ar fi știrea? Eu lucrez în cea mai tare clinica de dermato-estetică, Clinica Medicum, cu cele mai profi doctorițe pe tematică. Vin doamne de la TV și azi și chiar mi-au spus doamnele dr. că nu îmi mai suporta cearcănele. Sunt cartea lor de vizită. Au dreptate! Mi-am cerut scuze, din cauza scrisului am cearcăne. Așa-i stă bine PR-ului.
În plus, cică “zâmbesc asimetric”. Scuzați, deci cum trebuie să zâmbesc? Am înțeles!
“Să se facă gagica”!
Hai să o scurtam un pic: la întrebarea „ești gravidă?”, Adina a răspuns că “nu există sunt puțin gravidă!”. Ori ești, ori nu ești. Așa e ea, o tipă mișto și “fair”. Și le-a spus: “da, prietena, mărturisesc: de astăzi nu mai sunt frumoasă, ci bestială. Dețin cel mai răvășitor bust din univers. Mă simt senzațional! Vrei si tu? Te pun în legătură cu chirurgul meu, dacă înțelegi ce vreau să-ți spun: Dna. Dr. estetician Carmen Giuglea, e profi, e om cald și femeie mișto! Te va înțelege. Tot timpul m-am simțit bine, dar acum…”. Voi ați văzut-o în cămașa aia bărbătească alba?!? Wow!!!
Cam pe la #40deani o femeie își poate asuma imperfecțiunile. Dar și perfecțiunea! A cam văzut! Deci, e în măsura. Are dreptul la propria alegere, la frumusețe și la tinerețe fără bătrânețe. Corect?
Întinerim în suflet, guys, dar trupul zice altceva. Vine vremea când femeia adună pe corp, pe chip, pe buze…cicatricile ei. Se poate vorbi oare de “suflet cicatriceal/cicatricial”?!? Dna. Dr., dna. Dr.? #RUA?!?
O femeie la 40 de ani poartă peste tot urmele timpului. Sunt ale ei. Ca să știe cine a fost în viața asta. Și știe exact. Trupul zice însă că da…a fost si el acolo! Și se teme cumva. Fac o analogie cu “Portretul lui Dorian Gray”, de Oscar Wilde, unde tabloul se urâțea, când personajul devenea urât.
Așa-i și cu femeia din oglindă. Se teme de timp. A înțeles că atunci când se privește în oglindă cu “drag”, are șansa să devină „dragoste”. Niciodată o femeie nu o să întrebe în oglindă “bărbătește”: “Hei…care-i diferența între apolinic și dionisiac în filosofia lui Nietzche?”… Pe bune? “Oare, sunt egala ta, bărbatule ce ești?…”Cât de olimpică sunt mă … sunt cea mai olimpică! Pe bune?!?” Pe cine naiba interesează că ai citit tot Shogun-ul de doua ori?!? Ei, asta chiar ar putea interesa…totuși.
Ei bine, în oglinda femeii, dialogul este și va fi:
-Cât de frumoasă poți fi astăzi…
-Răspuns: “Cât trebuie!”
-Nu era o întrebare, ci o mirare…Wow! Cât de frumoasă poți fi astăzi!
-La mine era o întrebare: “Cam cât trebuie să fiu, după tine așa?
-Paaai…nu prea mai trebuie. Pentru ce?
-Sa nu mă privești “egal”, că nu îmi place!
-Pe bune?
-Îmi place să mă ridic la tine…pe vârfuri. Așaaa…ai să știi și tu cât ești de înalt!
-Egala mea? Are you kidding me? Ai 100 de moduri de a zâmbi și #100deÎntrebăripeZi. Tu ai măcar idee cât ești de…?!?
-Nu cumva să îmi spui că sunt desteaptă, că te rup in bătaie. Nu mă interesează nici să fiu frumoasă. Ci…frumoasa ta!
-Pe bune? :))
-Și nu doresc să fiu frumoasa ta, ci “senzațional de frumoasa ta” și “cel mai răvășitor bust din univers!”
-E implant? ;))
-Ei bine…Daaa! Iți place?
-Pe bune?!? ;))
-În altă viață…e natural, e cat se poate de “pe bune”!!!
-Și dacă în altă viată…nu voi mai fi așa înalt, tu vei mai fi frumoasa mea?
-Nu vom ști niciodată! Pe bune! ;((
-Știi că în viața asta…mă faci să mă simt “nemuritor”?
-Chiar ești. Pe bune!
:))…:((…:))