Ce faci atunci când îți pierzi identitatea? Femeia la 40+, încotro?
Stau foarte mult la povești cu voi, cu toate prietenele mele, #SteluțeleMele, fiecare clientă care se așază pentru prima sau a 100 mia oară pe scaunul de machiaj, adolescente sau nu, toate suntem FEMEI.
Ascult și încerc sa învăț, din experiențele mele și ale voastre, lecții de viață și „rețete” de succes, fiecare vârstă cu bucuriile și neîmplinirile ei. Voi sunteți inspirație, fiecare cu povestea ei.
Este un subiect greu pentru mine, dar pare atât de simplu de înțeles de la ea…evident, este comunicator și PR de meserie.
Este Mihaela Dram.
– Ce înseamnă femeia la 40 de ani, Mi?
– Este asumare de trecut, prezent și chiar viitor, deși pare teribil să-ți asumi ceva ce nu știi cum o să se întâmple. Ai învățat din trecut, îți asumi clipa, prezentul. Tot ce va veni vei ști să primești, într-un fel sau altul.
– Spui adesea că îți plac într-un fel cearcănele tale. Și mie îmi place naturalețea. Nu îmi plac „măștile”. De ce iți plac cearcănele, Mi?
– E un fel romantic de a spune că mă plac, cu bune și rele. Este o asumare. Cearcănele sunt urma timpului pe chipul unei femei. Sunt urmele primei iubiri, sunt urmele primei lacrimi, sărutului de tandrețe, sărutului furat, sărutului de “la revedere”… poate dorul pentru iubirea neîmpărtășită. În ochii ei, femeia își arată curajos perfecțiunea și imperfecțiunea!
– Uau Mi, acum în prag de 40 și eu, m-ai pus pe gânduri… Spune-mi despre prezent!
– Prezentul? Aici, acum! Teoretic. Practic, suntem atât de în fugă de noi, încât uitam de multe ori că avem secunde de viață reală. În rest…ba suntem undeva rămași într-o poveste din trecut, ba facem proiecții. Suntem tot timpul într-o fugă. Și tot timpul într-o alegere. Dar cele mai multe alegerile nu ne aparțin. Sau alegem pentru alții. Sau nu ne alegem pe noi, ceea ce-i tragic.
– Cum rămâne cu întrebarea “cine ești tu, femeie de 40 de ani?”
– Sunt suma întâlnirilor din viața mea. Oameni din trecut, cu ei te-ai făcut mare sau poate ai schimbat secunde într-o călătorie, ți-au fost călăuză, îngeri sau demoni. Sunt oameni care au plecat sau i-ai lăsat cu bună știință în urmă. Au lăsat locul altor oameni care te-au ales să le fii tovarăș, partener, iubită, prietenă. Au fost oameni pe care i-ai vrut tu alături. Și au rămas. S-au cernut natural. Sunt puțini cei aleși pentru călătorii pe margini de lume. Nu poți merge cu oricine pe un vârf de munte cu prăpastii în jur. Este despre încredere.
– Ai încredere în oameni?
– În general, da. Uneori, prea mult. Alteori, simt ca nu-i bine din prima și totuși cred în “bunul” din fiecare om. Mi se pare că dacă dai bine, ar trebui să primești bine. Idealist! Știu că nu se întâmpla în realitate. Mi-e frică de “măști”, dar au rolul lor în viată. Și teatrul are lecțiile sale. Lumea se bucură în jur.
– Cum rămâne cu proiecția femeii la 40 ani în viitor?
– Știi cum e proiecția ei? Este așa: nu există proiecție! Poți gândi pozitiv. Te ajută. Dar niciodată nu știm ce se va întâmpla în viitor. Se zice că te pregătești de moarte în fiecare zi a vieții tale. Nu îmi place viziunea macabră, dar realitatea este că trăim în imprevizibil. E surpriza la tot pasul.
– Deci dacă la 40 ani nu mai ai dubii și asumi tot, înseamnă că eu sunt în a doua etapă acum…e greu procesul asta, învăț să-mi asum și eu unele lucruri și să iert. Ai învățat să ierți?
– Da, am învățat. Mai am o surpriză la 40 ani: este asumare de viață, de surprize, de imprevizibil, dar și acceptare! Acceptarea destinului. Am acceptat ce mi s-a întâmplat! Asum, accept, iert, iubesc și nu am așteptări. Iubesc necondiționat, accept necondiționat, iert necondiționat. Sunt liniștită cu mine. Și cu lumea.
– Care este totuși diferența între viitorul de acum de la 40 ani față de cum îl vedeai la 30 ani: că nu mai ai așteptări?
– Fiecare vârstă are așteptările ei. Și nu sunt rețete, nici în viață, nici în iubire, nici în frumusețe. Doar că la 20 ani nu te gândești deloc la 40 ;)…ai curaj nebun, faci totul cu naturalețe, ai firescul în tot. La 30 de ani depinde de etapa socială a vieții tale, unele femei sunt în plină carieră, altele devin mame, altele sunt singure și au alte priorități sau provocări. La 40 de ani se presupune ca ți-ai găsit un drum. Oricare ar fi, l-ai asumat ca fiind drumul tău. Uneori nu-i lin, urci sau cobori, singură sau însoțită. E drumul tău. L-ai acceptat. În plus, ai învățat să mulțumești pentru răsăritul de soare. Vreau să zic: primești tot cu bucurie, știi ce zic? „Bună dimineața! Suntem bine, tineri, maturi, sănătoși, buni și plini de iubire.” Știi mantra mea.
– Cu dragoste necondiționată pentru tot?
– Pentru răsăritul de soare, da! De fiecare dată. Pentru restul de necondiționări…dacă te referi la iubire, rămân cu speranța că dragostea așa și trebuie să fie. Că nu-i muncă, nu-i grădinărit, ori e, ori nu e. Nu cred în efortul în iubire. Este despre a simți.
– Diferă iubirea la 40 de ani de cea simțită la 20?
– ?!? M-ai încuiat un pic. Ar trebui, suntem alți oameni totuși. Dar sufletu-i la fel. Probabil comportamentul diferă. Știi, este o diferență intre a fi sexy și erotică. La 20 ești sexy, la 40 ai putea să devii erotică, ai profunzimea conceptului, ai învățat un dans al iubirii. Vine cu timpul. Așa-i cu percepția fenomenului. Iubirea nu-i tânără sau matură…e iubire și atât.
– Si când nu te descurci cu tine? Că vin situații de viață… O înfrunți de una singura? Și dacă nu știu eu, am oamenii mei 😀 ?
– Am oamenii mei, exact, bravo, poate fi o variantă. Eu sunt genul solitar, îmi cam iau viața în piept. Pe de altă parte, cred că uneori trebuie să cerem ajutor, atunci când e prea mult. Cred că uneori se pot mobiliza oamenii tăi pentru tine. Uneori este nevoie să te pui pe primul plan, sună șablon, dar sunt situații când tu nu mai poți oferi cheia. Sunt situații când e chiar greu, ne sfiim să spunem că ne doare, nu vrem să îi împovăram pe alții, ne e teamă de a fi judecate. Nu-i cazul. Lumea nu-ți trăiește viața ta. Doar tu crezi asta. Fii blânduță cu tine! Ai fost, ești și vei fi mai bună, mai puternică, mai frumoasă decât crezi!
Ador mereu conversațiile cu acest înger cu parfum de femeie.
Mulțumesc Mi!
Daca ai o prietenă care crezi ca ar avea nevoie să citească aceste rânduri, nu ezita să dai share… eu am învățat foarte multe lucruri despre mine și învăț să accept.
Pentru mai multe sfaturi și trucuri mă puteți găsi și pe rețelele de socializare:
Instagram: Stela Ciciu
Facebook: Asterya & Stela Ciciu